Sandra

Sandra Ann Lauer, cunoscuta cu numele de scena Sandra, este o cantareata germana de pop nascuta pe 18 mai 1962 in Saarsbrucken. Activitatea ei muzicala se intinde pe o perioada de 30 de ani, insa ea a cunoscut succesul ca solista dupa 1985, cand, alaturi de producatorul si sotul ei, Michael Cretu, a reusit sa domine topurile europene pina la mijlocul anilor '90.

Sandra a manifestat un interes aparte pentru muzica si dans inca de mica, iar de la 5 ani a inceput sa ia lectii de balet clasic. La 10 ani a primit de ziua ei o chitara clasica si a inceput sa studieze acest instrument. In 1975, in timpul unui spectacol de muzica pentru tinerele talente, desfasurat in Saarbrucken, Sandra a indraznit sa urce pe scena, desi nu lua parte in concurs, reusind sa il convinga pe DJ sa o ajute sa interpreteze un cantec al Oliviei Newton-John. Publicul a fost incantat de prestatia ei si pentru o vreme Sandra a cochetat cu muzica, reusind sa scoata un single, Andy Mein Freund, un cantec despre un catel. Totusi, melodia ei nu a avut un succes deosebit si Sandra a renuntat la muzica timp de cativa ani. Curios, cariera ei va cunoaste mai multe asfel de perioade de abandon muzical.

In 1979 Sandra intra in trupa Arabesque, un trio feminin ce le avea in componenta si pe Michaela Rose si Jasmine Vetter. Studioul in care acestea inregistrau era detinut de Frank Farian, la acea vreme producatorul formatiei Boney M. Unul dintre muzicienii studioului era claviaturistul Michael Cretu (numele real Mihai Creturiu), un muzician de origine romana. Sandra si Michael au descoperit ca impartasesc aceeasi zi de nastere si au devenit prieteni. Trupa Arabesque a inceput sa cunoasca curand succesul in Germania cu hituri ca Friday Night (1979), Take Me Don't Break Me (1980), Marigot Bay (1981), dar si in Japonia, unde publicul era fascinat de costumele lor provocatoare, de dansul si muzica lor vesela, o alternativa la trupele ABBA si Boney M, cele mai renumite trupe ale anilor '80. Dupa 9 albume, trupa Arabesque s-a desfiintat in anul 1984, in special din cauza scaderii interesului pentru muzica disco in randul publicului.

Cu toate acestea Sandra revine in topurile europene cu primul sau single ca solista, (I'll never be) Maria Magdalena, single ce va avea un succes deosebit. Tot in 1985 apare si primul ei album, The Long Play, un album synthpop produs de Michael Cretu. De pe acest album au mai fost extrase alte doua hituri: In the heat of the night si Little girl. Pe acest album apare si melodia Sisters and Brothers, un cantec dedicat de Sandra fratelui ei mai mare, Gaston, care suferea de paraplegie (acesta va deceda in 1995). Albumul va primi Discuri de Aur in Germania si Franta.

Al doilea album al Sandrei aparea in 1986 si era intitlat Mirrors. Albumul reflecta in mare masura si evolutia muzicala a lui Michael Cretu. Pe album apare melodia Don't Cry (The Breakup of the World), care nu a fost lansata ca single, si care era dedicata victimelor dezastrului de la Cernobal care avusese loc cu cateva luni inainte. De pe albumul Mirrors au fost lansate patru single-uri: Innocent love, Hi! Hi! Hi!, Loreen, Midnight Man.

La doi ani de la debutul sau spectaculos, Sandra scoate compilatia Ten on One (1987) ce continea, pe langa hiturile anterioare, si single-urile Stop for a minute si Everlasting love. Versiunea Sandrei a melodiei Everlasting love, o melodie cantata in original de Robert Knight in 1967, a devenit un hit de-a lungul Europei, iar in 1988, dupa ce a fost remixata de Peter Hammond, a cunoscut succesul si in Africa de Sud, Australia si Statele Unite, reusind sa ramina in topuri pina la inceputul anului 1989.

In 1988 Sandra si Michael Crete se casatoresc si se muta din Germania in Ibiza (Spania). In 1995 cuplul va avea doi gemeni: Nikita si Sebastian.

Al patrulea album, Into a Secret Land este lansat in 1988 si pe el se vor vedea primele tendinte in trecerea lui Michael Cretu de la electro-pop la sunete mai misterioase si mai seducatoare. De pe acest album vor fi extrase patru single-uri care vor deveni si ele hituri: Heaven can wait, Secret Land (o preluare dupa melodia Trenchcoat Man a trupei germane Fabrique), We'll be together si Around my heart. Albumul va performa mai bine decat Mirrors si va primi Discuri de Aur si Platina in Germania, Elvetia si Franta.

In 1989 Sandra, o infocata activista pentru drepturile animalelor si protejarea naturii, participa la proiectul Artists United for Nature cantand melodia Yes we can alaturi de artisti precum Brian May, Harold Faltermeyer si Chaka Khan. Ea se declara si o iubitoare de mancare sanatoasa si o vegetariana convinsa. Activismul ei impotriva cruzimii fata de animale este transpus si in urmatorul album Paintings in yellow (1990) pe care apare melodia Johnny wanna live, pentru care a fost facut si un videoclip regizat de Howard Greenhalgh, care ilustra in imagini foarte violente crruzimea oamenilor fata de animale. Sandra a explicat ca tema cantecului este dezaprobarea ei fata de oamenii care poarta imbracaminte din blana animalelor. Albumul continea si o versiune deosebita a melodiei Hiroshima, un single din 1971 ce apartinea trupei Wishful Thinking. Acesta a fost cel mai bun album din cariera Sandrei, nu numai din punctul de vedere al clasarii in topuri si a Discurilor de Aur si Platina obtinute in Germania, Elvetia si Franta dar si pentru maturitatea temelor abordate. Vocea ei devenise intre timp o semnatura personala inconfundabila, iar in acelasi an meritele muzicale i-au fost recunoscute prin acordarea premiului Cel mai bine vandut artist german al anului la gala World Music Awards din Monte Carlo.

Pe albumul Painting in yellow apare si o suita de melodii intitulata The Journey care vor prefigura urmatorul proiect al lui Michael Cretu: Enigma. Tot in 1990, acesta va scoate albumul MCMXC a.D. produs alaturi de Frank Peterson (alias F. Gregorian), un album revolutionar la acea data, lansat sub numele trupei Enigma, o trupa despre care nimeni nu stia mai nimic. Totusi, fanii Sandrei au putut recunoaste imediat vocea Sandrei in melodia Sadeness, care va deveni un hit mondial instant. Sandra va fi unul din membrii acestui proiect timp de 13 ani (1990-2003), alaturi de alti artisti cunoscuti ca Andru Donalds (1999-prezent), Jens Gad (1993-2003) si Ruth-Ann Boyle (1999-2003).

Sandra revine in 1992 cu ultimul ei album de succes, Close to seven, care fusese amanat din cauza proiectului Enigma. Albumul continua pe aceeasi linie melodica meditativa, mai putin dansanta, in noul stil al lui Michael Cretu. Pe acest album Sandra incerca sa scape de imaginea de idol al adolescentilor si sa se adreseze unui public mai matur. Acesta va fi si primul album al Sandrei produs in intregime de Michael Cretu. Desi de pe acest album singurul hit va fi Don't be agressive, albumul va reusi sa intre in Top 10 in Germania.

Urmatorul album, Fading Shades din (1995) nu va cunoaste deloc succesul albumelor anterioare. In timpul inregistrarilor pentru acest album Sandra era insarcinata, de aceea in videoclipul primului single, Nights in White Satin, se va insista foarte mult pe prim-planuri cu fata ei. Albumul va fi produs de Michael Cretu si Jens Gad.

Dupa o pauza de sapte ani, in care Sandra a decis sa puna capat carierei sale pentru a se dedica copiilor, ea revine cu al saptelea album, The Wheel of Time (2002), care continea cateva preluari (Freelove a formatiei Depeche Mode, Silent Running a formatiei Mike & The Mechanics, Such a Shame a formatiei Talk Talk), iar singurul hit, minor de altfel, a fost Forever.

Dupa 2002 aparitiile publice ale Sandrei devin iar din ce in ce mai rare, exceptie facand duetul cu DJ Bobo (2006) pentru melodia acestuia Secrets of Love. In 2006 este lansata si o colectie de remixuri ale hiturilor anterioare, care o va aduce o vreme din nou in atentia publicului.

2007 aduce o schimbare majora in cariera Sandrei, albumul The Art of Love, fiind primul album care nu il includea pe Michael Cretu printre producatori, acesta fiind ocupat cu lansarea noului album al Enigma. Albumul va fi produs de Jens Gad si Sandra se va implica pentru prima data activ in compunerea melodiilor. Ca urmare, versurile melodiilor vor avea o tenta personala, cu amintiri din copilarie si din alte experiente triste din viata ei. Sandra va adopta si un stil personal mai sexy, fiind evident ca si viata ei intra intr-o etapa noua. Urmarea a fost oarecum fireasca, in 2007 Sandra si Michael Cretu anuntand ca se despart din cauza unor neintelegeri personale si profesionale.

In 2010 Sandra se casatoreste cu Olaf Menges cu care colaborase pentru cel de-al noualea album, Back to life (2009). Albumul a fost inregistrat in New York si include colaborari cu multi alti artisti, printre care si Thomas Anders. Albumul era produs tot de Jens Gad iar muzica si versurile erau scrise de fratele acestuia, Toby Gad, un compozitor recunoscut care mai lucrase cu Beyonce, Fergie si Shakira.
sursa:Cutiuta cu Muzichi-